„Am simțit timpul ăsta ca și când, având nevoie de cineva alături, găsești un braț de care te sprijini. Sprijinul oferit de acel braț, simți la propriu și la figurat că ține, că duce.”
Acesta a fost unul dintre mesajele primite de la participanții la atelierele de storytelling umanitar pe care le-am ținut săptămâna aceasta pentru membrii celor 29 de organizații din proiectul Help to Help Ukraine, acțiune umanitară finanțată de CARE prin Fundația SERA România, CARE Franța și FONPC.
Împreună cu jurnalista Ana Maria Ciobanu, asistenți sociali, psihologi, comunicatori și manageri de proiect, au povestit despre cum li s-a schimbat munca în ultimele de șase luni de când oferă asistență umanitară oamenilor care fug din calea războiului din Ucraina.
Au împărtășit povești despre lecțiile și provocările acestor luni, plus realizări personale despre poveștile celor pe care-i întâlnesc și felul în care le oglindesc emoțiile și trăirile, despre prieteniile pe care le-au legat și despre tristețea și grijile care vin la pachet cu despărțirile aduse de întoarcerea în Ucraina.
„Împreună suntem mai puternici”, „Viața ți se poate schimba peste noapte”, „Lucrurile materiale nu contează”, „Nu trebuie să aștept un război sau un dezastru pentru a-mi dărui dragostea și aprecierea pentru aproapele meu”, „Am descoperit resurse personale neștiute înainte de declanșarea războiului”, sunt câteva dintre gândurile acumulate în această perioadă de către cei care lucrează la firul ierbii, ascultând nevoile și trăirile celor care caută siguranță în această perioadă în România.
Pas cu pas, în cele două zile de atelier de storytelling, participanții au învățat să identifice detaliile care aduc forță unei povești, tipuri de structuri pe care le pot folosi în comunicare și, mai ales, au experimentat puterea poveștilor de a ne elibera și a ne construi un spațiu sigur în care să ne apropiem și să ne vedem unii pe ceilalți.
Când ești în mijlocul furtunii, în vămi înghețate, în centre de cazare unde vezi oameni strângând de bagajele mici și așteptând cu pălăria pe cap un semnal că s-a terminat coșmarul și se pot întoarce acasă, când ai copii cu dizabilități care au nevoie de continuitatea terapiilor de recuperare și mii de oameni în stare de șoc și blocaj emoțional, sunt rare momentele în care să ai timp și disponibilitate de a povesti despre munca ta și despre impactul pe care îl au toate aceste frânturi de viață asupra ta. Împreună am descoperit câte povești am acumulat, câtă nevoie avem să le spunem și să ne conectăm cu cei cu experiențe similare pentru a ne păstra motivația și puterea.
Povestind despre toate experiențele grele acumulate, creăm spațiu și pentru bucuria și speranța pe care le vedem în entuziasmul copiilor de a învăța limba română, în jocurile și muzica unei tabere multi-culturale, în gesturile de recunoștință și prietenie din partea mamelor și bunicilor ucrainene care uneori ne bat la ușă cu o porție de mâncare, îngrijorate că nu ne-am oprit din muncă și se lasă noaptea. Speranța înseamnă puterea de a vedea și sclipirile de umanitate, empatie și solidaritate în prezentul sumbru
Ana Maria Ciobanu scrie pentru revista DoR din 2011 și în ultimii ani s-a concentrat pe narațiuni despre inegalitate socială, sărăcie și discriminare.
Atelierele susținute de Ana au fost continuate cu alte două ateliere de comunicare vizuală facilitate de Oana Barbonie.
Acestea au avut ca subiect comunicarea vizuală în mediul online. S-au focusat atât pe o zonă teoretică, despre cum structurăm și planificăm poveștile pe care le avem de spus, dar au implicat și multă joacă, colăjeală și trucuri și unelte de a declina, crea și construi imagini vizuale simple ca execuție, dar de impact.
Oana Barbonie are în spate o experiență de 10 ani ca artist, reporter și editor vizual, dar și ca producător de experiențe vizuale pentru numeroase publicații scrise, pentru scene de teatru, și în social media.
Uite câteva dintre ideile principale auzite în cadrul atelierului:
Poveștile vizuale pe care vrem să le spunem în online sunt cu atât mai puternice, cu cât aduc cât mai multe dovezi clare și autentice – așa zisele artefacte vizuale care întregesc o narațiune.
Dincolo de fotografii sau ilustrații, sunt multe alte variante de imagini care pot fi create de oricine dintr-o organizație: precum colaje simple, din 2-3 elemente sugestive, însoțite de informațiile scrise de mână lângă, care să devină suportul vizual într-o postare.
Sentimentul de intimitate dă valoare oricărei postări. O unealtă prin care să oferi asta sunt mesajele scrise de mână, pozate sau scanate. Scrisul de mână poate să ofere mult mai multă autenticitate și căldură unei postări. Îl asociem cu mesajele personalizate pe care le primeam de la cei dragi, iar asta poate ajuta ca mesajul pe care vrem să-l transmitem.
Joaca cu post-it-urile poate fi o formă prin care să cerem informații, dar și să producem conținut vizual dintr-un moment: de exemplu, gândurile adunate pe post-it-uri de la participanții la un eveniment în legătură cu o temă, care pot fi pozate și postate ca atare, într-un album online.
„Mulțumesc pentru generozitate și compasiune, pentru toate secretele pe care le-ai împărtășit cu noi”, „Mulțumesc că mi-ai amintit de colaje ca formă de lucru”, „Mă bucur că mi-am reamintit că nu trebuie să facem cele mai pretențioase imagini, e suficient să fim prezenți în lume așa cum putem fiecare povesti și să fim onești cu comunitatea noastră în legătură cu asta” – sunt doar câteva dintre mesajele de mulțumire primite la finalul atelierelor.
Ateliere au fost surprinse vizual, prin desene, de Matei Udriște, artistul cu care vom ilustra poveștile din programul Help to Help Ukraine. Lui Matei îi place să deseneze și să ilustreze. Este student masterand în cadrul UNArte, scrie poezie și merge des pe bicicletă.
Împreună cu Ana, Oana, Matei și cele 29 de organizații partenere am pregătit toate poveștile autentice și demne despre această intervenție umanitară, pe care le vedeți pe acest site, cât și pe pagina de Facebook a FONPC.
de