Un an de dezrădăcinare, un an de solidaritate

„Cândva am avut o casă, o slujbă, o familie, o viață pe care o iubeam”, și-a început discursul Olena Lazarieva, reprezentantă a comunității ucrainenilor implicată în programele Asociației „Club Sportiv Olimpic Snagov” și invitată la Conferința  1 Year Mark – o radiografiere a intervenției umanitare pentru Ucraina.

„Acum sunt o mamă singură, refugiată, care are grijă de fiul ei de 7 ani în România, pentru care sunt mamă, tată, familie și casă. Am început să lucrez din primele zile, iar între slujbă și timpul cu fiul meu nu-mi găseam timp să plâng, pentru că nu voiam ca el să mă vadă într-o stare de disperare.” 

Povestea Olenei este povestea a peste 8 milioane de ucraineni care, în ultimul an, au trecut granițele țării lor și au căutat refugiu în zone mai sigure. Lor li se alătură alte peste 6 milioane de persoane care au fost relocate în interiorul Ucrainei, părăsindu-și la rândul lor casele și viața așa cum o cunoscuseră până atunci.

De la escaladarea conflictului din Ucraina, aproape 3,3 milioane de ucraineni au trecut granița către România și aproape 110.000 dintre ei au rămas aici pe termen lung. 80% sunt femei și copii.

În același timp, fiecare poveste a dezrădăcinării are nuanțele, provocările și nevoile ei extrem de specifice, astfel încât cifrele sunt necuprinzătoare pentru cum a curs de fapt viața ucrainenilor în ultimul an.

„În aceste luni, ucrainenii au fost uimiți de dragostea și căldura cu care românii i-au  întâmpinat”, spune Daniela Boșca, Director Executiv al Federației Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC).

„Îmi aduc aminte că stăteam la primire. Am făcut parte din echipele care acordau primul ajutor psihologic. Spuneau că au crezut că vin într-o țară ostilă. Veneau cu foarte mare neîncredere. A fost foarte important și rolul Bisericii. De multe ori, când ucrainenii vedeau preoții, se linișteau. Am lucrat împreună și cu reprezentanții bisericii. Atunci era pericolul cel mai mare. Dacă atunci Poliția, împreună cu ISU, Crucea Roșie și cu toți voluntarii de la granițe nu ar fi lucrat atât de bine cum au făcut-o, se puteau întâmpla multe probleme.”

Pe măsură ce a devenit clar că va fi de durată așteptarea cu bagajele pregătite a momentului când se vor întoarce acasă, mulți dintre ucrainenii care s-au stabilit în țara noastră au început treptat să încerce să-și construiască o nouă viață.

„Acum colaborez cu cei de la Club Sportiv Olimpic Snagov, una dintre organizațiile care asigură sprijin psihologic pentru oameni ca mine, refugiați”,  a explicat Olena. „Acum pot să ajut oameni care trec prin ce am trecut și eu, știu că pot aduce pentru ei puțină lumină și zâmbet. Știu că acum am strâns rândurile și tot ce fac aici este să învăț, ca să știu cum pot ajuta Ucraina atunci când mă voi întoarce acasă”.

Marcăm un an de la începutul intervenției noastre umanitare, dar este încă prea devreme pentru a vorbi despre reziliență și despre „o nouă viață”. Limba, accseul la educație și servicii de sănătate, recunoașterea studiilor absolvite în Ucraina, accesul pe piața muncii- toate pot fi bariere în calea construcției unei noi vieți. 

„Generația aceasta de copii o să aibă nevoie de foarte multă consiliere psihologică. De foarte multe ori, îi afectează strămutarea, părăsirea casei, familiei. Chiar dacă-i primim bine, e o traumă cu care va fi nevoie să lucreze pe termen lung”, explică Daniela Boșca.

În același timp, speranța pentru adaptarea la noua viață stă tot în copii. În ultimul an am asistat uneori și la minuni pe care le-au înfăptuit copiii și familiile lor. În mijlocul unui război și al unei țări complet străine, au reușit să își reprezinte poveștile în spectacole de teatru, să susțină concerte de colinde, să-și continue sporturile de performanță pe care le practicau, sau chiar să devină verbali și funcționali după ce au avut acces la terapii adecvate pentru tulburările din spectrul autist.

„Copiii învață foarte repede”, spune Daniela Boșca. „Dacă ei învață limba, își vor putea ajuta și mamele pe partea de integrare. E greu pentru ucraineni să se ducă la urgențe fără translator.”

„La un an de intervenție trebuie să punctăm”, spune Daniela, că „noi ONG-urile am dezvoltat servicii la care au avut acces și beneficiarii români. Ne-am profesionalizat serviciile și am cerut finanțatorilor să accepte ca în aceste servicii să fie atât copii și mame din Ucraina, cât și din România. Nu trebuie să credem că am uitat de țara noastră. Ne-am dezvoltat capacitatea organizațională și am crescut profesional în acest an.”

Alexandre Morel, co-director General CARE France, a punctat la Conferința 1 Year Mark că exact acesta a fost scopul finanțării de care au beneficiat ONG-urile din România. „Ne-am dorit, prin finanțarea noastră, să sprijinim ceea ce organizațiile românești știu deja să facă și o fac într-o manieră excepțională. Dezvoltarea capacității locale a organizațiilor, susținerea lor și oferirea de soluții și resurse necesare pentru a le dezvolta capacitățile aici, local, a fost din primul moment scopul nostru.” 

Acest prim an de intervenție umanitară pentru persoanele afectate de război a însemnat pentru ONG-urile implicate și formare în prevenirea traumei vicariante.

 „Ni se pare deja firesc să avem oameni grozavi, gata să ajute imediat să intervină voluntar în frig și avalanșă emoțională. Cine îi ajută pe salvatori? La ei ne gândim prea puțin”, explică Daniela. De aceea, FONPC împreună cu Institutul Headington din SUA a organizat o serie de patru webinarii pentru peste 250 de persoane care asistă persoanele afectate de război. Acestea au învățat cum să recunoască semnele traumei vicariante, cum o pot preveni și ce soluții au la îndemână în momentul în care se află într-o astfel de situație.

Una dintre cele mai importante realizări ale ultimului an a fost colaborarea strânsă care s-a coagulat între toți actorii societății civile. Organizațiile au făcut schimb de experiențe și de resurse, s-au susținut reciproc și au creat o punte comună în efortul de asistență umanitară.

„Cred că am învățat lucruri importante în acest an și vom putea lua aceste elemente de succes, să le înțelegem și să le replicăm pentru viitor”, spune Eduard Petrescu, specialist programe UNICEF România. „Care au fost elementele diferite? În primul rând ne-am concentrat mai puțin pe procese și mai mult pe rezultate. Apoi am învățat să conlucrăm între organizații și am început să implicăm beneficiarii mai mult în ceea ce facem pentru ei și am ascultat ce nevoi au. După criza aceasta nu vom mai avea nicio scuză să nu aplicăm lecțiile parteneriatelor, comunicării și resurselor flexibile, care iată, pot duce la rezultate mai bune.” 

Încă din primele momente ale escaladării situației din Ucraina, Confederația globală CARE a inițiat un sprijin umanitar consistent, atât în orașele ucrainene afectate, cât și în țările cu cele mai ample afluxuri de refugiați, precum Polonia, Georgia, România și Republica Moldova, ajungând la un total de 989.700 de persoane la nivel internațional. 

În România, CARE a intervenit prin intermediul a doi parteneri pe termen lung – Fundația SERA România și FONPC (Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil), ajungând la aproape 150.000 de persoane afectate de conflict. 

Organizațiile și proiectele susținute prin CARE și implementate la nivel național de Fundația SERA România cu sprijinul CARE Franța și FONPC sunt:

YouHub Association, Fundația FARA, Fundația ESTUAR, Asociația CARUSEL, Asociația Esperando, Fundația Parada, Asociația de Ajutor AMURTEL România, Asociația ASSOC Baia Mare, Asociația AUTISM Baia Mare, Asociația Create Yourself, Centrul European pentru Educație și Cercetare Juridică – ECLER, Fundația Internațională pentru Copil și Familie „Dr. Alexandra Zugrăvescu”, Asociația Q-ARTS, Asociația The Social Incubator, Asociația Buna Ziua Copii din România, Asociația ANAIS, Asociația  „Rădăuțiul Civic”, Asociația Hands Across Romania, Fundația Inimă de Copil, Organizația Natională Cercetașii României, ALIAT pentru Sănătate Mintală, Societatea pentru Copii și Părinți, Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale, Asociația Club Sportiv Olimpic Snagov, Fundația Serviciilor Sociale Bethany, Fundația de Ajutor Medical Profilaxis, Fundația Star of Hope Romania, Asociația eLiberare, Asociația Keystone Human Services International Moldova, Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” Moldova, Centrul de Drept al Femeilor Moldova, DGASPC Sector 1, DGASMB, DGASPC Sector 3, DGASPC Tulcea, DGASPC Suceava, DGASPC Maramureș, DGASPC Brașov.

Fotografii de Lucian Ștefan