Despre atelierele de conversație pentru persoane refugiate și migrante – 2

Săptămâna aceasta ne-am bucurat și de cea de-a doua ediție a atelierelor de conversație pentru persoane refugiate și migrante.

A fost o mare bucurie să le revedem pe multe dintre prietenele de la prima ediție, să ne salutăm bilingv, de ambele părți, să descoperim că deja avem și mai multe să ne spunem în limba română, iar conversația curge un pic mai ușor. Pe măsură ce ne-am adunat, ne-am făcut și prietene noi în curtea atelierului Lumiar. Pe înserat, am pășit cu multă curiozitate în lumea lumânărilor parfumate. Acum știm și cuvântul pentru lumânare: svichka. 

Gazdă și trainer ne-a fost Emilia Frunzaru de la Lumiar, care ne-a ghidat cu pași blânzi de la lipirea fitilelor în suporturile ceramice, la alegerea fulgilor de pigment și dozarea lor pentru a obține nuanțele dorite, la cântărire, amestec, verificarea temperaturii optime pentru adăugarea parfumului și turnarea în două suporturi ceramice minunate. 

Am început prin a exersa cuvintele pentru uneltele de care aveam nevoie: clește, cântar, termometru, ceară, spatulă, fitil, pahar, pistol de lipit, pipetă. Ne-am bucurat de ambele părți când cuvintele erau similare, dar și când sunau complet diferit în ucraineană și puteam să le exersăm împreună. Am împărțit uneltele, prilej să exersăm și „îmi dai, te rog?”, „pot să folosesc…?”, „mă poți ajuta?”.

Am repetat cu această ocazie și culorile în limba română, dar și o simfonie de arome: iarnă friguroasă, portocale zemoase, dovleac copt, merișoare. Am vorbit și despre marea de acasă, iar unele dintre participante au ales pigmentul albastru pentru a o reproduce într-un suport scoică.

„Aromaterapie!”, a exclamat una dintre mamele prezente, încântată să descopere parfumul de cremă de cacao sau pe cel de lavandă, ceai de mușețel și prăjitură de casă. 

Preț de mai bine de două ore, zeci de femei din Ucraina și România au stat la povești învăluite de un spectacol al simțurilor: vizuale, olfactive și tactile. 

Printre picăturile de ceară de soia, s-au țesut și frânturi de povești ale plecărilor de acasă. „Am stat un an în Republica Moldova, apoi am venit aici. Îmi place Bucureștiul, lumea…Sau oamenii? Cum se spune? Lumea și oamenii sunt același lucru?”, ne-a spus prietena noastră din Odessa.  „Am venit în România pentru tratament, după un an de la începerea războiului. Nu mai era curent electric, nu mai aveam căldură. Era foarte greu. Soțul meu avea cancer încă dinainte. Credeam că venim pentru trei luni, dar a trecut mult. Este bine. Este mai greu aici să ajungi la medici, chiar și în privat. Este mult de așteptat. Astăzi am fost la curs de limba română. Gramatică. Am învățat vreme de patru ore”, ne-a povestit o participantă în timp ce-și alegea culorile. „Aș vrea să fac steagul Ucrainei…Vremea în București mi se pare ca la mine în Crimeea, unde m-am născut. Foarte caldă. Dar e rău fără mare”.

Una dintre cele mai mari bucurii a fost să vedem că deja la a doua ediție de întâlniri conversaționale, prietenele noastre din Ucraina sunt cele care ne atrag atenția când schimbăm inconștient macazul spre limba engleză. „Vorbim românește”, ne-am atenționat reciproc, expresie însoțită mereu de multe zâmbete și râsete, apoi de efortul de a ne face înțelese. Și ne-a reușit de minune.

„Mie la început mi-a fost greu să pronunț la revedere”, a mărturisit cineva. „Mie mi-e greu să-l pronunț pe dumneavoastră”.

Când cele două lumânări pe care le-a lucrat fiecare au fost uscate și pregătite de dus acasă, ne-am luat rămas bun cu îmbrățișări și mulțumiri. Suntem sigure că în acea seară, în zeci de case, lumânările lucrate manual au adus un strop de bucurie, iar aromele le vor aminti mereu și de prietenele lor de conversație.

Feedbackul primit dupǎ atelier ne-a confirmat cǎ suntem pe drumul cel bun cu aceastǎ serie de întâlniri conversaționale:

“Mi-a plăcut foarte mult întâlnirea de ieri. Pot să mă alătur la următoarea. Nu numai antrenamentul/ speaking clubul, ci și modul în care terapia este acum foarte importantă. Multumesc”

“ Mulțumiri speciale pentru faptul că copiii au avut propriul spațiu personal în timp ce mamele erau ocupate. Vom fi bucuroși să participăm la evenimente similare în viitor. Ar fi grozav dacă și copiii ar avea ocazia să facă ceva cu mâinile lor cu noi și să exerseze comunicarea în limba română”

“Am avut o experiență minunată! Atmosfera a fost prietenoasă şi procesul de fabricare a lumânărilor a fost captivant. Mulțumesc mult pentru atelier şi mulțumesc pentru oportunitatea de a practica limba romana!”

“Aromaterapia a fost foarte emoționantă și interesantă”

“A  fost minunat! Este interesant, bine organizat și foarte plăcut și util că la fiecare masă erau românce și ucrainence”. 

Abia așteptăm întâlnirea din iunie și o nouă ocazie de a ne apropia și de a sta de vorbă cât mai mult, în timp ce facem ceva plăcut cu mâinile. Suntem convinse că vom avea tot mai multe să ne spunem.

Atelierele de conversație pentru persoane refugiate și migrante sunt parte din proiectul Help to Help Ukraine implementat de FONPC (Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil) – realizat cu sprijinul CARE – confederație globală care luptă de peste 75 de ani împotriva sărăciei și injustiției sociale, prin programul coordonat și implementat la nivel național de Fundația SERA România (organizație neguvernamentală, non-profit, privată, care activează de 26 de ani în domeniul protecției copilului și al promovării drepturilor copiilor din România) cu sprijinul FONPC.